Când ai dubii, improvizează!

see this in ENGLISH

Vara se instala, mult mai uscată decât în zilele astea, și absolvirea clasei a 8-a bătea la uși. O liniște misterioasă domina spațiul în acea zi și un vânt moale îmi dădea fiori în drumul lui de la ferestrele larg deschise către singura și micuța ușă încolțită a clasei.

Fețe mici ce eram, tremurând la gândul examenului de admitere în liceu ce avea să vină curând, stăteam pur și simplu acolo, înmuiați în stres, sorbind fiecare cuvânt direct de pe buzele lui, notându-le neliniștiți, ca pe încă o tactică, niciodată destule, de a ne câștiga drumul către următorul teatru al învățării.

El, mărșăluia podeaua clasei ca niciodată înainte, recapitulând cu voce tare regulile critice ale gramaticii și literaturii, toate cele ce el ne învățase de-a lungul ultimilor patru ani. Urma să le aplicăm, dincolo de jurisdicția sa, pentru prima dată cu un impact real, și el voia să se asigure că lucrarea sa era completă, că noi aveam să facem bine. Nu pentru el, ci pentru noi. Știa cât de importantă era acea piatră de hotar pentru noi, căci avea să facă ori să rupă procesul nostru de creștere, după felul în care societatea stabilise lucrurile la acea vreme.

Nu putea să plece fără să dea totul, și totul dădu.

Examenul consta în două părți – mate și limba Română.
Ne-a cerut părerea – la care ne așteptam să facem mai bine? Majoritatea, inclusiv eu, am dat crezare matematicii.
A râs cu poftă.

Cunoștea mai bine ca noi natura umană, cum matematica și panica nu ar merge împreună și că, atunci când avea să se instaleze – panica va să zică, aveam să căutam înăuntru-ne după idei și sentimente și să formulăm soluții din umanitatea noastră a fiecăruia, mai degrabă decât din regulile abstracte străine inimilor noastre. Iată așa avea partea lingvistică să ne salveze ziua.

Această notă o dedic profesorului meu de limbă Română, un exemplu de leadership, un manifest al mentalității deschise, care a ales să ne dea în încheiere încă un truc, cel mai de preț al său, pentru rezolvarea impasului:

Când ești în dubiu, improvizează!” – Constantin POPOVICI