Mereu am lucrat cu cei mai buni. M-am luptat să am acces la cei mai puternici, mânat de dorința de-a învăța din manifestarea forței lor.

Ce-am observat însă, de cele mai multe ori, a fost incapacitatea oamenilor de a-și exersa puterea în alt scop decât acela de-a se proteja. O atenționare ici, o replică tăioasă colo, o altă vorbă deșteaptă aruncată în timp ce ușa li se închidea în spate, fără vreo invitație la replică, la o discuție, la comunicare… Nu! Mai bine să rămânem complici, în tăceri, în așteptări, nespuse, presupuse.

M-am spetit mereu să le găsesc circumstanțe atenuante. Și mai mereu cercul vicios s-a închis în același punct, al singurătății. Trebuie că e singuratic să fii cel mai bun.

Dacă ai fost stegar la școală, rolul tău era să-ți înveți colegii ce însemna steagul și de ce avea rost să-l cunoști, să-l iubești, indiferent în ce clasă erai ori de unde priveai defilarea lui. Dacă ai fost stegar și tot ce ai mărturisit a fost cât de greu ori incomod era steagul, nu ți-ai făcut treaba de lider.

Dacă ai fost șef de rând la școală, rolul tău era să-ți ajuți colegii să-nțeleagă ce însemna o temă, cum te ajuta efectuarea ei să devii mai bun, cum ar fi putut careva cere și primi ajutor în a o face dacă nu avea puterea nativă de concentrare.
Dacă ai fost șef de rând și tot ce ai urmărit a fost să ai ceva de raportat profesorilor care te-au numit, nu ți-ai făcut treaba de lider.

Dacă ai fost elevul mai fâșneț, căruia-i mergea mintea fără s-o-mpingă alții și erai bunăoară scos des la tablă, ca să faci să pară totul mai ușor, rolul tău era să-ți ajuți colegii să vadă mai clar explicațiile profilor.
Dacă ai fost deșteptul clasei și tot ce-ai construit cu laudele profilor a fost un piedestal pentru egoul tău, nu ți-ai făcut treaba de lider.

Liderii nu au niciun rost. Ei au o menire, de-a-i ajuta pe alții să devină … mai buni.
Ei sunt investiți să conducă de către cei care nu sunt încă pregătiți să o facă singuri.

Liderii, ca și părinții, nu au niciun rost. Ei au o menire, de-a-i pregăti pe alții (pe copii), să poată sta pe picioarele lor, să devină…independenți.

Când conduci e posibil să te crezi cel mai bun, în parte pentru că așa i-ai crezut și tu pe predecesorii tăi, în parte pentru că te simți singur.

Imaginează-te în mijlocul lumii! Cum îți pari? Cum îți pare lumea?
Dacă nu știi ce să crezi despre tine, alege să te cercetezi!
Dacă nu știi ce să crezi despre lume, alege să te cercetezi!
Dacă eviți să-ți crești cunoașterea de sine, nu îți faci treaba de lider!

Leave a comment