Norii curg mânați de-un curent dibaci, un vânt al trecerii, timpului, lucrurilor, gândurilor…, lăsând-o goală, o dată la câteva zbateri de inimă, splendidă ca o muză, înfricoșătoare ca o oglindă a sufletului.

Cum e luna astă noapte? Plină, de ea, ori goală, de obstacole?

Este oare aceasta întrebarea?

Ori, poate ochiul nostru e mai clar, privește mai cu intenție, pentru că știe azi, mai bine decât ieri, ce vrea să vadă?

Leave a comment