Tu cum asculți?

Atunci când cineva se adresează mie sau grupului din care fac parte și ascultând îmi vine în minte o potențială replică, mă cuprinde nerăbdarea să i-o adresez.

Dacă te găsești frecvent ori preponderent în situația respectivă, merită să dai mai multă atenție cauzelor acelei nerăbdări. Pentru că din momentul în care o simți, deja nu mai ești atent la ceea ce spune cel pe care “îl asculți”. Mintea ta devine preocupată cu replica, cu formarea și păstrarea ei. 

Dacă ești dintre cei mai abili, în timpul ce se scurge până la momentul când i-o vei servi într-un mare fel, vei comuta atenția, oportun, de la păstrarea replicii din capul tău la ceea ce spune cel din fața ta, atât doar pentru a culege amănunte pe care le vei integra pentru a perfecționa atacul.

Sunt șanse ca toate astea să-și aibă izvorul într-o nevoie acută de control, care este în fapt o mască pentru o frică. Iar frica stă paravan unei dorințe. 
Dorința asta e partea ta de soluție în conflictul în care ai intrat, când ai început să asculți mai puțin pentru a înțelege și mai mult pentru a da replica.