Calmul, ca oricare altă stare, te cuprinde în urma unei alegeri. La mine, cel mai adesea, găsesc că apare când nu mai dau “snooze”.
Azi am reușit și marea mi-a zâmbit. Să fi dat snooze, rămânea iarăși tristă. Și eu tot la fel.
Să nu mai dai “snooze” – iată un obiectiv demn de luat în seamă. Să te trezești cu Soarele, și cu ochii mijiți să inspiri adânc, să miroși o cafea tare, să bei o cană mare de apă rece, să faci dragoste ori o alergare pe ritmul tău.
Tu de ce nu ai mai da “snooze”?
Leave a comment