Am scris cândva titlul ăsta. Nu mai știu de ce, nu mai simt cum, dar sensul a rămas cu mine. Ideea e simplă, scrisul e cea mai sinceră formă de exprimare. Ca exercițiu, a-ți așterne gândurile pe o foaie, fie ea și virtuală, e o formă de exercitare a limbajului, cea mai importantă. Pe lângă ascultat și citit, are cel mai mare impact în dezvoltarea învățării noastre, căci este instrumentul prin care arătăm lumii și nouă înșine că am înțeles cele ce am auzit ori citit. Nu degeaba cele mai serioase examene ne cer încă susținerea diferitelor subiecte în scris. Scrisul ne dă ocazia de-a declara ceva în cel mai elocvent mod ne-am dori a o face, chiar șansa de-a corecta înainte de vreme ceea ce vrem cu adevărat a spune, ceea ce ne putem în cele din urmă asuma.

Să scriem așadar, să aducem lumii cunoaștere asupra celor ce le-am înțeles noi înșine și să iubim ceea ce creăm prin scrisul nostru, căci, nu-i așa?, îl girăm cu sufletul. 

Leave a comment