Despre “o artă a întrebărilor potrivite, semnificative”, ce “deschid lumi către resurse interioare și noi perspective”, am stat de vorbă cu Minodora LOZOVEANU, reușind să adun un mănunchi de informații ce ne pot ajuta să înțelegem mai bine lumea emoțiilor, tot mai dominantă pentru mulți dintre noi în perioada curentă.

Iată cum a fost:

Distanțarea socială (sau lipsirea de ceilalți, cum o numesc eu), este ea o problemă în sine pentru individul uman? Ori mai degrabă interzicerea libertății de mișcare este cea care ne dă starea de alienare prin care trec majoritatea oamenilor? Ce crezi?

Minodora

La nivel conceptual cred că libertatea ca termen atotcuprinzător este acum pusă în limite dificil de acomodat. Din categoria libertăților limitate acum, îmi pare că sunt resimțite preponderent îngrădirea mișcării/circulației și întâlnirilor cu cei din cercul nostru familial, profesional, social. Prin urmare, pot fi resimțite ambele ca probleme, la nivel conceptual și/sau la nivelul nuanțelor concrete care ne impactează direct.

Mai util e să ne uităm la cum percepem fiecare dintre noi limitarea acestor libertăți. Este limitarea cauza directă a dificultăților cu care ne confruntăm? Mai sunt și alte aspecte cauzale care duc la ceea ce simțim?

Să stăm o vreme cu noi, acceptând și stările bune și, mai ales, pe cele provocatoare.

Când ne e greu putem începe cu a ne lua cateva minute într-un loc confortabil în care să fim doar noi cu noi și să respirăm profund, abdominal, cu atenția pe inspir-expir. Din starea centrată putem evalua mai bine situația și opțiunile pe care le avem să ne împlinim nevoile chiar și în acest context, trecând prin ceea ce trecem.

Referindu-mă la cei mai norocoși, ce pot lucra de acasă, multora cred că ne lipsesc activitățile tranzitorii. Dus-întorsul către și de la birou, spre exemplu, asigura un timp tampon de trecere de la chestiuni de familie la treburi ale companiei. Acum această trecere se petrece instant, o simplă deschidere de ușă putând acționa ca un portal între două lumi. Mă gândesc că cei mai mulți nu au fost antrenați pentru asemenea situații, nici măcar ocazionale, darămite permanente.

Cum poate cineva învăța să facă față acestui schimb constant de pălării?

Minodora

Eu cred că punctul 0 este să ne uităm la nevoi. Apoi să ne uităm la cum suntem obișnuiți să împlinim o nevoie. După care să identificăm ce alternative avem, adaptate la situația în care ne aflăm, astfel încât să avem grijă de împlinirea nevoilor noastre, în orice fel e potrivit pentru noi. Astfel, despre drumul dus-întors către și de la birou, pe care-l numești activitate tranzitorie, te-aș întreba ce îți oferea acel drum?

Să ne uităm la ce semnificație acordăm unei activități. Iar după identificarea nevoilor, să căutăm căi de a le împlini în feluri diferite, creative. 

Apoi, amestecul rolurilor noastre ne așează în față necesitatea de a compartimenta activitățile, timpul și spațiul pe cât posibil. Nu ne iese mereu și e normal să avem zile ușoare și zile mai puțin ușoare. Și aici vorbim de nevoi și poate exprimarea unor limite personale în cadrul familiei este ceea ce ne-ar împlini nevoia de intimitate sau de liniște. 

Este posibil să avem nevoie de ajutor și e curajos să îl cerem. Putem primi susținere alături de coach, terapeuți sau consilieri, specialiști ce pot oferi ajutor în găsirea resurselor interne pe care fiecare dintre noi le are.

Citesc multe articole în care autorii promovează ideea de-a fi ‘mindful’, ca soluție la noua provocare legată atât de comunicarea cu exteriorul, dar și de gestionarea inteligentă a relațiilor cu cei din locul în care suntem izolați.

Te-aș ruga să ne spui ce înseamnă pentru tine “mindfulness” și cum ar putea cineva adopta o tehnică atât de pozitiv promovată în rândul specialiștilor în coaching și psihologie.

Minodora

Nefiind specialist în tehnici de mindfulness, însă știind ceea ce neuroștiința ne dovedește, pot spune cum aplic eu și la ce îmi folosește. Dacă reduc la esențial, a avea atenția pe respirație și a ne lua câteva minute în liniște, să respirăm abdominal profund (sau diafragmatic, să simțim cum aerul mișcă abdomenul și ocupă spațiu către spate), poate reprezenta o practică de centrare oricând simțim că intrăm într-o spirală în jos a emoțiilor și gândurilor.

Respirația profundă relaxează sistemul nervos central și ne ajută să accesăm cortexul prefrontal responsabil cu claritatea în gândire și cu neutralitate în starea de bine, ajutându-ne să avem o perspectivă centrată. Este o practică probată, atât de mine cât și de specialiștii din domeniile pe care le-ai menționat, cu beneficii confirmate de cei care au ales să o încerce.

Pe site-ul daretocare.ro, te autodescrii ca fiind Coach, mama, HR manager și “dincolo de toate rolurile”, “un om care caută”.

Spune-ne, te rog, ce caută omul Minodora LOZOVEANU în meseria de Coach?

Minodora

De când mă știu am fost un observator al lumii din jurul meu întrebându-mă constant și căutând răspunsuri, conștient la vârsta adultă și “mai puțin” conștient când eram copil. De-ar fi un răspuns rapid și clar la toate aceste întrebări, poate viața ar fi mai ușoară, însă ar fi mai puțin interesantă.

Observatorul din mine a captat în prima parte a existenței mele ce se întâmpla în exterior și a declanșat întrebări despre ceea ce era în fața și în jurul meu. Am rămas cu obișnuința asta, să mă tot întreb despre ce percep în afara și în interiorul meu.

Ce-i face pe oameni să manifeste comportamente? Ce se află în spatele a ceea ce se vede? Cum este influențată dinamica unei relații de perspectiva fiecărei părți implicate? Ce mă oprește din a mă iubi pe mine (fill my cup), pentru a putea oferi în jur din prea-plinul meu interior: credințe, emoții ascunse în subconștient, modele preluate din jurul meu în cursul vieții? Cine sunt eu fără aceste credințe?

Pentru că întrebările deschid lumi către resurse interioare și noi perspective, ne ajută să cunoaștem mai intim și autentic realitatea, ne sunt ghizi. 

Pentru mine coaching-ul este un fel de a fi, o artă a întrebărilor potrivite, semnificative, dificile, de explorare, de analiză, pe care ți le poți adresa singur sau pentru care poți apela la sprijinul unui coach. Există desigur alternative ce pot ajuta funcție de unde ne aflăm pe calea împlinirii nevoilor noastre (terapie, consiliere, cursuri, cărți).

Curajul și curiozitatea pot fi ghizi în procesul transformării fiecăruia.

Sunt un împătimit al întrebării “De ce?”, ca precursor la căutarea complexă din – de ce facem ceea ce facem, în felul în care o facem?

Care este “De ce?”-ul tău, Minodora? De faci ceea ce faci?

Minodora

Din curiozitate 🙂 și pentru că, fiind lângă un alt suflet, am ocazia să trăiesc din nou și din nou bucăți din procesul meu de descoperire, găsind în același timp noi perspective, realități, povești. E ca și cum aș sta lângă cineva care își caută și descoperă propriile diamante în noroi.

Procesul acesta îmi produce bucurie și fascinație. Mă face să mă simt ca în Alice în țara minunilor, unde fiecare ușă te duce către tărâmuri uimitoare care te așteaptă să decodezi înțelesuri și semnificații ascunse.

Pe lângă asocierea ta cu daretocare.ro, te-aș ruga să spui oamenilor unde altundeva te mai pot găsi online.

Minodora

Platforma daretocare.ro este materializată dintr-un gând care a prins formă prin asocierea a peste 60 de specialiști în consiliere emoțională (coach, terapeuți, consilieri, traineri), uniți de dorința de a contribui la un bine mai mare decât al fiecăruia dintre noi. Este o inițiativă care ne aduce recunoștință și încredere că putem oferi celorlalți din ce avem, din ce știm să facem bine, pentru că suntem împreună, interconectați în mai multe feluri decât ne dăm seama.

Pot fi contactată pe social media, Facebook, LinkedIn sau pe minodora.lozoveanu@gmail.com. Dau vești când voi avea un website, care-mi stă în gând.

Care este impactul pe care vrei să-l ai în viață?

Minodora

Dacă mă gândesc la ce mi-aș dori să văd în lume, unul dintre planurile pe care le consider esențiale, este cel al creșterii conștiinței colective prin fiecare dintre noi, pas cu pas, cu fiecare întrebare pe care ne-o adresăm și care ne duce către autocunoaștere, mai aprope de ceea ce suntem în esență. La perspectiva aceasta simt că îmi pot aduce bucata mea de contribuție, cu fiecare suflet care va alege să fie însoțit umăr la umăr în propriul proces de transformare interioară.

Leave a comment