Începuturi

Cei mai mulți dintre noi începem etape noi cu atenție concentrată – pe scop, pe mediu, pe propria stare fizică. Din punct de vedere psihic suntem cumva îndrăgostiți, credem din nou în ceva ce încă nu există fizic, dar către a cărei realizare, deși incertă, tindem fără putință de tăgadă.

În pragul începuturilor noastre, suntem pompați, inima ne aleargă sângele spre revitalizarea unui corp pe care nu mai târziu de ieri îl credeam obosit și consumat. Mintea, mai ieri posomorâtă și fără speranță, zboară acum spre zări aparent imposibile, aducându-ne în prezent viziune, inventând strategii și pași imediat posibili nouă, dându-ne chiar criterii după care, nu departe de acum, ne vom măsura mulțumirea unui lucru bine făcut, celebrând bucuria de-a fi început.

Una dintre teoriile psihologiei care vizează internalizarea ori externalizarea responsabilității cu privire la cele trăite, este teoria “locus control”-ului.

Locus control intern: Crezi că faci lucruri să se întâmple, carevasăzică acțiunile tale produc/determină efecte în jurul tău. Faci să se întâmple lucruri.
Locus control extern: Crezi că mai degrabă factorii externi, norocul sau soarta determină rezultatele. Ți se întâmplă lucruri.

Locus control intern: n-am învățat suficient pentru examen.
Locus control extern: profesorul a fost nedrept cu subiectele alea.

Reușim să ne mișcăm pe noi înșine ori să susținem proiecte ori oameni dincolo de noi, atunci când suntem alimentați de credința că prezența noastră contează, că suntem competenți în bună măsură, că suntem pe undeva valoroși.

Să ne începem așadar drumul ce ne stă înainte scrutându-ne, cu atenție și intenție, maniera în care gândim, simțim și comportamentele spre care tindem.
Cel mai probabil ne va deveni mai clar de ce facem ceea ce facem, așa cum facem, atunci când facem. Cel mai probabil vom descoperi felul cum prezența noastră contează, modul în care suntem competenți și mai mult ca sigur vom găsi că suntem pe undeva valoroși.

Să începem, deci!
Te îmbrățișez!