FLORIN GHIȚĂ, Psiholog

Tu ești conștient(ă) că prezența ta are impact?

Vorbeam zilele trecute despre a trăi cu atenție și intenție și despre cum asta ne-ar ajuta să învățăm felul cum prezența noastră contează, modul în care suntem competenți și mai mai ales că suntem valoroși.

O atitudine pro cunoaștere – a mediului înconjurător, a grupului din care facem parte, a colegilor cu care interacționăm zilnic – este esențială pentru a contribui cât mai eficient și cât mai eficace acolo unde suntem prezenți în viața noastră.

Îți e clar de ce ești acolo?

Fie că suntem în familie, cu colegi de echipă ori cu clienți ori contractori, măsura în care reușim să facem lucrurile cum trebuie, dar mai ales să facem lucrurile care trebuie, depinde direct de gradul de atenție concentrată pusă în slujba relațiilor și de intenția cu care facem asta.

Să faci ceea ce trebuie și cum trebuie, este esența calității. E definiția unei livrări care contează, bunăoară a unei manifestări de competență. Este dovada valorii adăugate.

Companiile care-și propun să livreze calitate au adoptat procese de lucru care le asigură executarea activităților în anumiți parametri specifici. Prin revizuirea stării de fapt la diferite momente de timp și prin exersarea unor oportunități decizionale de validare ori modificare a unor elemente de design inițial, se asigură continuarea activității în cunoștință de cauză, spre livrarea a ceea ce trebuie așa cum trebuie.

Chiar și așa, idealul calității este uneori atins, alteori nu. Și multe aspecte rămân de neînțeles, mai ales când reușitele ori rateurile se petrec pe seama unui același proces, aplicat în proiecte diferite, de o aceeași echipă. Și confuzia ne cuprinde mai cu seamă când exersăm credința că n-am greșit cu nimic și că, de-am lua-o de la capăt, am face totul la fel.

Ești conștient(ă) în fiecare moment de cum gândești, de cum simți și de ceea ești înclinat(ă) să faci?

Ideea e că oricâte aspecte tehnice ori programatice ar determina calitatea unui proiect, oamenii implicați în acel proiect rămân elementul central a ceea ce merge ori nu merge.
Grupurile de lucru dintr-o organizație setează cadrul cultural, mai cu seamă folclorul privitor la ce este sau nu este posibil în organizație.
Iar calitatea relațiilor interpersonale, determină nivelul de acuratețe a cerințelor discutate și adoptate în cadrul activităților.

În definitiv, ceea ce credem că suntem, nivelul atenției oferite în interacțiunile noastre și conștientizarea intențiilor noastre, determină calitatea proiectelor din care facem parte.

Cum ar fi dacă odată cu stabilirea unui baseline al cerințelor în proiectul nostru, am face și un baseline al felului în care am gândit, am simțit și ne-am comportat în respectiva etapă a proiectului?
Cum ar fi dacă într-o analiză de “post-implementation review” ne-am putea uita la cine am fost noi fiecare pe parcursul respectivului proiect? Am mai zice oare că am reface totul fără să schimbăm nimic?