Când ceva ne lipsește pentru prea mult timp, de la o vreme încolo putem manifesta tendința de-a ne dori acel ceva imediat sau, dimpotrivă, să nu îl mai dorim deloc.
Știm că amânarea recompensei (celebrul principiu al “delayed gratification”), are ca beneficiu construirea autocontrolului.
Dar cum se petrece de fapt treaba asta?
Păi, autocontrolul pe care-l construiește întârzierea recompensării, devine din amintirea controlului pe care l-ai exersat de când te-ai oprit, până când ți-ai dat voie.
Conștientizarea faptului că azi ai fost capabil de ceva, îți dă mâine puterea să fii capabil de ceva mai mult.
Iar când poimâine vei simți că nu poți deloc, va fi în regulă să iei o pauză = să te premiezi, pentru că știi că ai putut în zilele trecute.
Și când vei decide să continui, n-o vei lua de la zero, ci de la amintirea zilelor în care ai putut.
Autocontrolul devine din amintirea că ai fost capabil de control. Un fapt posibil doar când ai un palmares incontestabil, de situații în care tu ai controlat procesul, și nu altcineva.
Amânarea recompensei are efecte benefice doar când o facem noi înșine, exercitând un control total sau parțial asupra întârzierii.
“Delayed gratification”, are efecte mai degrabă negative, atunci când ni se întâmplă, în loc să o facem să se întâmple.
Efectul benefic dispare când amânarea ne este impusă, pentru că vine cu evidența faptului că nu avem controlul.
Când ceva ne lipsește pentru prea mult timp, putem ajunge să ne dorim acel ceva imediat sau, dimpotrivă, să nu îl mai dorim deloc.
Pentru că o așteptare prea lungă a recompensei, ne poate face să ne simțim nedemni de ea. Și e copleșitor să trăim cu propria invalidare.
Când mulțumirea nu-și mai face loc în mintea noastră, e bine să investigăm ce anume ne anulează controlul.
——————
Deseori, pentru insight, ne este de ajutor dialogul interior, uneori o rudă, alteori un prieten.
Pentru celelalte situații, apelați cu încredere la psiholog! 💙